Daca încă nu ai făcut prostia de a contracta un credit de la o bacă şi dacă ţi-ai dorint dintotdeauna să călătoreşti cu bani extrem de puţini, ponturile de pe un blog australian s-ar putea să te ajute (deşi e puţin probabil).
“If you’re one of the fortunate few to have had the savvy to save for your holidays, then you’re likely to laugh in the face of free travel. Whereas, if you’re a member of the not-so-money-canny crew and think that travelling the world on a few credit cards is one of the better ideas you’ve had in life, maybe you should read on.”
Uitasem de pagina asta, pe care ne-o recomadase la un moment dat Sergiu. Este vorba despre una dintre acele fantezii universal valabile, o călătorie în jurul lumii. O chestie pe care din diferite motive (de cele mai multe ori finainciare şi uneori comoditate) amâni să o faci şi te trezeşi angrenat în ceea ce numim “viţa de zi cu zi” sau mai nou sindromul “biroupat”: cu nevastă şi copii, cu rate şi cu o mentalitate conservatoare dobândită aproape fără să-ti dai seama.
Şi cu toate astea, se poate. Trebuie doar să urmăm exemplul familiei de la Peicipecolo.com.
“O calatorie in camper in jurul lumii cu familia – mama, tata, matei (7ani 1/2), vlad (4ani 1/2) si ilinca (14 luni)”
“Pentru inceput, traseul nostru este relativ clar, chiar daca depinde in parte de data stampilei pusa in pasapoarte la sosirea in Statele Unite. In orice caz, incepem prin sudul Statelor Unite, apoi, urcam prin est sau vest (prin vest avem nevois cam de 4 luni), traversind Statele Unite, Canada si Alaska pina la cercul polar, de unde vom incepe coborirea pina la Ushuaia in Patagonia traversind America de Nord, Centrala si de Sud. Vom evita tari ca Colombia, si in general, ne vom adapta parcursul evolutiei situatiei politice sau sanitare in lume. Dupa o noua croaziera a lui Simon, vom continua cu Noua Zeelanda, Australia, Asia de Sudest…poate chiar si China daca devine mai accesibila intre timp, Japonia, vom vedea, ne vom adapta, pornim de la ideea ca nimic nu ne grabeste si nimic nu este stabilit dinainte.”
Click pe linkul de mai jos pentru întreaga poveste, imagini şi câteva pointere pentru eventualii temerari.
Deoarece imnul original (The Land of Choice) e de tot rahatul şi ar atrage un număr foarte mic de turişti, cei de la Happyfish s-au gândit să aducă ceva îmbunătăţiri minore acestei campanii de promovare a turismului românesc.
Pentru că tot zicea Silviu de realizările din Dubai, iată şi un mini foto-reportaj despre unii dintre oamenii care muncesc pentru realizarea ambiţioaselor planuri. Viaţa din spatele luxului nu e chiar aşa roz. Linkul.